Aceasta nevoie de schimbare profunda in domeniul justitiei a "devenit un imperativ izvorat din constiinta publica a lumii civilizate" si s-a simtit chiar din timpul celui de-al doilea razboi mondial, cand pentru prima data in istorie s-a pus problema constituirii unui tribunal pentru crime de razboi, crime ce privesc setul de valori al civilizatiei apartinand lumii libere, precum se vede si din cele patru capete de acuzare ale procesului de la Nürnberg.

Este important sa subliniem ca pe fondul acestei constiinte publice, pregatita sa duca in fata justitiei crime impotriva valorilor civilizatiei, viziunea lui Popper afirma ca fundamentele Societatii Deschise nu rezida in Economie ca la Marx, ci in Justitie. Relatiile si performantele economice nu asigura libertatea individului, accesul la drepturi si practicarea valorilor Societatii Deschise.
Toate aceste valori pot fi asigurate doar de o Justitie fara perspectiva totalitara, negestionata politic, fara fundamentari prin care cetateanul, prezumtiv nevinovat, este adesea culpabilizat si considerat inamicul sistemului, al stabilitatii statale si al ordinii de drept.

Noua viziune despre schimbarea punctului de referinta - de la privilegiul statului de a fi detinatorul exclusiv al justitiei si de a defini justitia ca pe o relatie eminamente intre stat, ordinea de drept si cetateni, la considerarea justitiei ca fiind prioritar o relatie intre indivizi, prin transferarea catre acestia a posibilitatii de a identifica solutii in cauza conflictuala in care sunt implicati - ne calauzeste direct la unul dintre principiile medierii, principiu pe care il regasim in Articolul 50 (3) din Legea 192/2006.