zavergiu definitie

zavergíu s. m., art. zavergíul; pl. zavergíi, art. zavergíii (-gi-ii) substantiv masculinzavergiu

ZAVERGÍU, zavergii, s. m. Revoluționar grec din 1821; p. ext. răsculat, răzvrătit. – Din zaveră + suf. -giu. substantiv masculinzavergiu

zavergíŭ m. (d. zaveră). Vechĭ. Revoluționar din zaveră, eterist. Azĭ. Fig. (pop. zavragiŭ). Scandalagiŭ. substantiv masculinzavergiŭ

zavergiu m. 1. ostaș din armata lui Ipsilante: locuitorii fugiau în toate părțile dinaintea zavergiilor și pandurilor GHICA; 2. rebel; 3. fig. cată-ceartă, gâlcevitor. [Formațiune analogică din Zaveră]. substantiv masculinzavergiu

ZAVERGÍU, zavergii, s. m. Revoluționar grec din 1821; p. gener. răsculat, răzvrătit. – Zaveră + suf. -giu. substantiv masculinzavergiu